Nu sunt un "consacrat"

Dinu Apetrei - ACTOR - la Teatrul Dramatic "George Bacovia" ■ Un talent URIAŞ, vorbeşte foarte puţin despre el: de ce tocmai eu? ■ Nu sunt un "consacrat ■ Când moare un ACTOR, este un OM mai puţin pe scenă ■ Nu am pierdut nici un "tren", dar merg la clasa a II-a ■ Vreau să văd un om care nu a făcut cel puţin o dată în viaţă rău ■ Pansament psihic: amintirea copilăriei, părinţii ■ Am lucrat o vreme în mină, tatăl meu o viaţă întreagă ■ Când eram mic visam să fiu birjar, mama dorea să ajung medic, să fiu respectat, să am bani ■ Dacă teatrul ar fi un concurs de atletism, prefer să ajung ultimul - chiar să mătur scena, să păzesc cioburile de talent din teatru ■ Nu invidiez pe nici un actor ■ Filmele au fost bucuria copilăriei mele ■ Am jucat la Mircea Daneliuc, Dan Piţa şi Manole Marcus ■ "Iacob" este până acum rolul cel mai "tare" ■ N-aş face teatru fără dragoste ■ Am 5 copii: trei băieţi şi două fete ■ Îmi respect fosta soţie, şi o iubesc nebuneşte pe Firuţa, actuala soţie - este şi colegă de scenă. Soarta nu a fost foarte generoasă cu ea: ESTE MULT... MULT MAI TALENTATĂ decât mine ■ A doua mea meserie: să iubesc şi să am grijă de familia mea ■ Sufletul unui actor este ca o "cârpă de şters praful", un regizor trebuie să pună un PIC din sufletul lui pentru a face "curăţenie" ■ Detest pe cei care intră cu bocancii plini de căcat în sufletul unui om ■ Mai am 17 ani până la pensie ■ Titi Blănaru - un mare şi generos prieten - a ajutat Teatrul să supravieţuiască ■ Cea mai frumoasă amintire: zilele în care s-au născut copiii mei ■ Nu am amintiri urâte ■ Cea mai frumoasă amintire artistică: următorul rol ■ Sunt la fel ca un animal "marcat" cu fierul înroşit: pe interiorul meu scrie TEATRU ■ Am oferit o floare unui coleg care m-a jignit ■ Sunt un om sărac ■ CRED ÎN DUMNEZEU ■

Cotidian ZIUA - Bacău
sâmbătă, 10 aprilie 1993