Nu sunt un "consacrat"

Dinu Apetrei - ACTOR - la Teatrul Dramatic "George Bacovia" ■ Un talent URIAŞ, vorbeşte foarte puţin despre el: de ce tocmai eu? ■ Nu sunt un "consacrat ■ Când moare un ACTOR, este un OM mai puţin pe scenă ■ Nu am pierdut nici un "tren", dar merg la clasa a II-a ■ Vreau să văd un om care nu a făcut cel puţin o dată în viaţă rău ■ Pansament psihic: amintirea copilăriei, părinţii ■ Am lucrat o vreme în mină, tatăl meu o viaţă întreagă ■ Când eram mic visam să fiu birjar, mama dorea să ajung medic, să fiu respectat, să am bani ■ Dacă teatrul ar fi un concurs de atletism, prefer să ajung ultimul - chiar să mătur scena, să păzesc cioburile de talent din teatru ■ Nu invidiez pe nici un actor ■ Filmele au fost bucuria copilăriei mele ■ Am jucat la Mircea Daneliuc, Dan Piţa şi Manole Marcus ■ "Iacob" este până acum rolul cel mai "tare" ■ N-aş face teatru fără dragoste ■ Am 5 copii: trei băieţi şi două fete ■ Îmi respect fosta soţie, şi o iubesc nebuneşte pe Firuţa, actuala soţie - este şi colegă de scenă. Soarta nu a fost foarte generoasă cu ea: ESTE MULT... MULT MAI TALENTATĂ decât mine ■ A doua mea meserie: să iubesc şi să am grijă de familia mea ■ Sufletul unui actor este ca o "cârpă de şters praful", un regizor trebuie să pună un PIC din sufletul lui pentru a face "curăţenie" ■ Detest pe cei care intră cu bocancii plini de căcat în sufletul unui om ■ Mai am 17 ani până la pensie ■ Titi Blănaru - un mare şi generos prieten - a ajutat Teatrul să supravieţuiască ■ Cea mai frumoasă amintire: zilele în care s-au născut copiii mei ■ Nu am amintiri urâte ■ Cea mai frumoasă amintire artistică: următorul rol ■ Sunt la fel ca un animal "marcat" cu fierul înroşit: pe interiorul meu scrie TEATRU ■ Am oferit o floare unui coleg care m-a jignit ■ Sunt un om sărac ■ CRED ÎN DUMNEZEU ■

Cotidian ZIUA - Bacău
sâmbătă, 10 aprilie 1993

Do I know you?

"Nu ştiu...
Do you know me? :D
poate ne plimbăm pe aceleaşi străzi şi poate câteodată ascultăm aceleaşi melodii.
poate tresărim la aceleaşi sunete şi poate câteodată ne-am aflat în acelaşi loc.
poate am călătorit cu acelaşi tren şi poate am văzut aceleaşi filme.
poate am stat în acelaşi troleu la ore diferite.
poate am cântat pe la aceleaşi concerte şi poate o dată ne-am pus aceeaşi dorinţă.
poate privim aceeaşi nori şi poate cine ştie, zâmbim în acelaşi timp.
poate ne holbăm la aceeaşi Lună plină.
(ce urât sună ''ne holbăm"!)
poate am trecut unul pe lângă altul şi nu ne-am băgat în seamă ori poate ne-am împiedicat privirile şi am trecut mai departe.
poate ne-a căzut pe obraji aceeaşi ploaie şi poate ne-am bucurat de aceeaşi ninsoare.
poate ne facem abonament ratb la aceeaşi tanti ciufută.
poate câteodată ne e frig în acelaşi timp.
poate câteodată chiar visam la fel.

îţi dai seama, dacă-i aşa, cât de bine ne ştim?

:) "

A.