Am trăit cu impresia că bucuriile şi decepţiile mele sunt cele mai mari de pe faţa pământului, că nimeni nu a trăit ceea ce eu trăiesc, sau nimeni nu a simţit ceea ce eu simt; m-am îndrăgostit de ideea de a fi îndrăgostit; am abuzat de noţiuni precum fericire, dumnezeu, iubire... deşi habar nu aveam ce înseamnă acestea; am crezut că pot face orice, că sunt deasupra universului, pentru ca mai apoi să cad în acele "depresii existenţiale" ale vârstei; am fost adept al acestei "religii a instinctului", atât de dulce, dar dureros de trecătoare; m-am mirat, m-am revoltat, am visat, am sperat... am fost ADOLESCENT.(?)
Iată-mă trist şi deprimat...
Tristeţe I
(2003-15 ani)
Sunt ostenit,
Am obosit,
Mă doare.
Şi totul trist
Şi mohorât
Îmi pare.
Sunt ca o plută
Scufundată-n
Mare.
Şi de trăit
M-am săturat...
Cum oare?
Tristeţe II
(2003)
Mi-e pasul gând
Şi vorba şoaptă
Şi iarăşi, greu, am adormit.
Trăiesc plângând,
La clipa moartă
În care am fost fericit.
Mi-e trupul stârv
Mâncat de ulii,
Iar sufletul un ciot amar.
Şi vreau ca viaţa-mi
Să se curme
Şi pe vecie să dispar.
Sau îndrăgostit...
Părul iubitei
(2004-16 ani)
Părul iubitei îmi mângâie faţa.
Părul sub care stăm are pere.
Perele sunt dulci.
Dulci ca dragostea.
Dragostea o simţi în inimă.
Inima are formă de pară.
O pară cade pe părul iubitei.
Părul iubitei îmi mângâie faţa.
CatifEA
(2004)
Un suflet care-ncepe să dorească,
Un gust amar de catifea -
Aceeaşi existenţă pământească...
Aceeaşi lume tristă fără Ea...
Visez la un amar sărut
Şi-n suflet port o gamă rece şi minoră.
O veşnicie trece într-o oră -
Nu vreau, întâi de-a te cunoaşte, să te uit.
Iunie
(2005-17 ani)
Vorbeşti în gândul tău, tăcut,
Căci gura vise nu-ţi grăieşte
Şi râzi în hohote de plâns,
Căci inima-ţi nebun iubeşte.
Pierdut în depărtări de gânduri,
Visând cu fruntea în petale,
La gura Ei de maci ţi-e dorul,
De sărutări şi dezmierdare.
****
